Aceasta istorisire reflecta calea urmata de mine pentru a deveni cine sunt in acest moment, punctand cateva din experientele definitorii care m-au influientat.
De ce este o poveste secreta: pentru ca pana acum nu am mai spus-o integral nimanui. Insa am ales acum sa o impart acum cu tine, si iti multumesc ca esti interesat sa citesti aceste randuri.

 

M-am nascut si am crescut intr-un mic oras de munte la poalele muntelui Rarau. Parintii mei m-au lasat in grija bunicilor, asa ca ei au fost adevaratii parinti care m-au crescut.

De la o varsta frageda, mi-au ramas amintiri cu episoade in care vedeam sau aflam informatii, lucruri pe care ceilalti din jurul meu nu le percepeau. Fiind doar un copil, acele lucruri, intampladu-se cu usurinta, fara vreaun efort din partea mea, mi se pareau firesti, ca niste evenimente normale, cotidiene.
Una dintre cele mai vechi amintiri dintre cele pe care le pot relata, este cea legata de vizualizarea detaliata, in vis, a unui eveniment care se va petrece ulterior in viitor. Astfel, fiind la varsta prescolara, ma aflam cu o matusa in vacanta la mare la Mangalia. In timp ce mergeam in graba, am recunoscut intersectia pe langa care treceam si pe care o vedeam pentru prima data fizic, drept una pe care o visasem in detaliu cu cateva nopti in urma. Atunci i-am spus matusii mele sa ne orpim, sa vedem si un autobuz care urma sa intre in intersectie, conform imaginilor amintite din vis. Bineinteles ca nu a inteles rostul unei opriri, deoarece ne grabeam in acel moment. Insa imediat, de dupa niste blocuri, a intrat in interectie si autobuzul asteptat de mine.

In minte mea de atunci, era doar un eveniment care mi se parea interesant ca se intampla, neavand o insemnatate speciala. Insa, dupa alte incercari de a le spune celor care ma cresteau despre lucrurile pe care le percep, am realizat ca toate acestea reprezinta o categorie despre care este mai bine sa nu vorbesc, deoarece ceilalti din jurul meu nu puteau intelege despre ce este vorba.

Influienta bunicii mele a fost decisiva pentru educatia mea spirituala. Am fost crescut ca si catolic practicant, mergand in fiecare duminica la biserica. Toata copilaria si adolescenta am fost unul din tinerii ministranti care ajutau preotul sa celebreze liturghia.

In timpul anilor de liceu am descoperit pasiunea mea pentru lumea si cultura orientala. A fost o perioada foarte frumoasa, activitatile din acei ani au fost preponderent specifice varstei liceenilor, bucurandu-ma de timpul petrecut alaturi de colegii si prietenii de atunci.

La inceputul facultatii, cam prin anul doi de studiu, am inceput sa manifest o dorinta aprinsa de a  schimba directia in care evolua viata mea si de a cauta o cale de practica spirituala. Eram in primii ani de dupa 1990, si ajunsesem sa cumpar sau si citesc toate cartile importante publicate in acea perioada.

Am inceput sa studiez despre structura energetica a corpului uman si despre metode alternative de terapie. Pe langa astea am inceput de redescopar intuitia, fenomenul pe care il manifestasem sub anumite forme si in copilarie.

Practic au fost doua directii din care au venit catre mine informatiile despre intuitie.

Prima a fost cea a specializarii din cadrul facultatii unde eram student. Urmam cursurile unei sectii de Creatie Tehnica, unde invatam pe langa cursuri de inginerie si principiile inovarii, creativitatii si despre cum pot ele sa fie aplicate in crearea de noi produse. La cursuri studiam despre marii creatori (inventatori, scriitori, cercetatori, etc) si am constatat ca la majoritatea intuitia a jucat un rol important in realizarea operei lor. Majoritatea manualelor despre creativitate descriu o serie de intuitii celebre care au condus la realizari importante in stiinta, tehnica. Unii creatori chiar isi formasera un program zilnic de lucru in functie de modalitatea in care se manifesta la ei intuitiile si primeau informatiile pe care apoi inglobau in opera lor.
Cu toate ca informatiile prezentate la cursuri erau doar despre ce au facut sau manifestat altii si nu despre cum am putea si noi sa experimentam ceva similar, informatia era foarte utila, pentru ca vedeam  ca de la un anumit nivel este o normalitate sa primesti o informatie prin intuitie, iar celorlalti sa li se para un lucru acceptabil (bineinteles, dupa ce se probeaza stiintific corectitudinea informatiei).

In practica mea personala, am inceput sa exersez intuitia, in aflarea unor informatii sau predictia unor evenimente a caror desfasurare era in viitorul apropiat.

Primul episod care a marcat trecerea de la intuitiile involuntare la rezolvarea constienta a unei probleme personale s-a petrecut in iarna anului 1994. Doream sa primesc de la facultate un bilet gratuit pentru vacanta revelion intr-o statiune de munte ( dintre cele care se acordau studentilor de catre minister).
Rational, aflarea unui raspuns privind succesul cererii mele era practic imposibil de dat: cateva bilete de vacanta (cate unul maxim doua pe statiune) erau repartizate studentilor de la doua facultati ( cateva sute de persoane) in functie de preferintele solicitate de fiecare si de media de studii. Eu nu aveam o medie scolara foarte mare (apropiata de 10), astfel ca oricine cu o medie mai mare depunea o cerere pe aceeasi statiune, primea biletul.
Nu mi-a ramas decat sa incerc sa aflu intuitiv care este statiunea dintre cele care ma interesau,  in care pot solicit biletul cu succes. Ceea ce am si facut: am notat pe o hartie si apoi am evaluat intuitiv diversele variante. Am obtinut apoi biletul de vacanta pe varianta solicitata.
 Acesta a fost primul episod care m-a facut sa ma gandesc la cat este de importanta folosirea intuitiei in optimizarea unor activitati, mai ales atunci cand nu se poate formula rational un raspuns sau o strategie la o problema data.

Tot din aceeasi perioada, este un alt episod despre folosirea practica a intuitiei.

Intr-o zi am mers la un profesor sa ii cer parerea referitor la o inventie la care lucram. El mi-a spus ca are in acel moment un proiect similar la care lucreaza, probabil un contract cu o firma pentru care asigura proiectarea unui utilaj.
Profesorul mi-a dat un dispozitiv pentru care mi-a cerut sa ii aduc desenele tehnice pentru realizarea lui fizica. Dispozitivul, de productie ruseasca, avea un mod interesant de protectie a proprietatii intelectuale: partea cea mai importanta de functionare era incapsulata intr-o carcasa, astfel ca daca cineva dorea sa stie cum functioneaza acel dispozitiv, trebuia sa il distruga fizic, facandu-l nefunctional mai apoi. Mi-a spus sa merg la un atelier, sa il fac bucati, apoi sa realizez desenele.
Pentru mine provocarea a fost sa rezolv sarcina, fara sa distrug dispozitivul. Mi-am propus sa realizez asta folosind intuitia si imaginatia.
Prin  intuitie am imaginat partea interna de functionare, apoi folosind o metoda de vizualizare (pe care o utilizam des in acea perioada), vizualizam mental functionarea lui, facand ajustari pana cand totul era perfect functional, iar deabia apoi incepeam sa desenez pe hartie produsul respectiv.
Cand am returnat dispozitivul intact, initial profesorul a crezut ca renuntasem la a mai face  proiectul, iar mai apoi s-a aratat foarte surprins de desene si mai ales de modalitatea mea de a rezolva tema data.

Am amintit acest episod nu pentru ca ar reprezenta o realizare tehnica deosebita, ci pentru ca reprezinta un tip de problema a carei rezolvare m-a atras mereu:
Avem o situatie de tip “Black Box” despre care rational nu cunoastem informatii decat foarte putine sau deloc si deasemenea nici nu putem obtine altele noi. Situatia poate fi referitoare la : o persoana, o organizatie,o problema tehnica, un eveniment.
Iar tema de lucru este: descrierea intuitiva a acelei situatii, optimizarea ei sau predictia unui rezultat.

Acestea au fost cateva din primele experiente legate de intuitie din viata mea, in urma carora am inceput sa ma intreb: Cum pot fi folosite eficient astfel de tehnici atunci cand ai nevoie de ele in viata de zi cu zi? 

 

Întreaga serie de articole "Povestea mea secreta despre intuiție" o gasești aici: Partea 1, Partea 2

Publicat in: Personal
Taguri: intuitie
Angi
# Angi
Friday, April 17, 2015 1:45 AM
...totul are un început si mi -a făcut o deosebita plăcere sa-l citesc pe al tau.Multumesc
Gabriel Macor
# Gabriel Macor
Friday, April 17, 2015 7:29 AM
Multumesc Angi!

Name (required)

Email (required)

Website

CAPTCHA image
Enter the code shown above:

Comunitate Facebook

Adreseaza-mi o intrebare pe subiectele despre care scriu pe acest blog si vei primi raspunsul intr-un articol dedicat.

Vrei sa intri in legatura cu mine sau sa imi oferi feedback despre acest site? Astept sa imi trimiti un email.